O caracatiță ascunde sub corpul său flexibil un sistem circulator surprinzător: trei inimi și un sânge care, atunci când transportă oxigen, are culoare albastră. Cele două particularități au explicații biologice precise.
Ce face fiecare dintre cele trei inimi
Două inimi, numite branhiale, împing sângele prin branhii, unde acesta preia oxigenul din apă. A treia, inima sistemică, trimite sângele oxigenat către restul corpului. Cele trei pompe îndeplinesc, așadar, sarcini diferite în același circuit.
Organizarea este descrisă de Natural History Museum din Londra. Numărul inimilor poate părea spectaculos, însă rolul lor rămâne unul familiar: transportul oxigenului către țesuturi.
De unde vine culoarea albastră
La oameni, transportul oxigenului se bazează pe hemoglobină, o proteină care conține fier. Caracatițele folosesc hemocianină, care conține cupru. În forma oxigenată, aceasta dă sângelui nuanța albastră; când pierde oxigenul, culoarea se estompează.
Explicația muzeului britanic leagă această chimie de transportul oxigenului în condiții marine reci și sărace în oxigen. Culoarea sângelui nu trebuie confundată cu cea a pielii, care se modifică prin alte mecanisme.
Pielea are propriul sistem de camuflaj
La caracatița uriașă din Pacific, pielea conține celule cu pigmenți numite cromatofori. Prin acțiunea mușchilor, acestea își schimbă forma și modifică aspectul suprafeței corpului. Monterey Bay Aquarium descrie acest sistem de camuflaj și felul în care animalul se ascunde printre elementele mediului.
Același animal se poate deplasa prin propulsie cu jet: aspiră apă în cavitatea mantalei și o elimină printr-un sifon. De la cele trei inimi la pielea mobilă și deplasarea prin apă, anatomia caracatiței oferă mai multe soluții surprinzătoare pentru viața marină.
Credit imagine: Caracatiță într-un acvariu. Foto: Diane Picchiottino / Unsplash.
